„Anul acesta voi împlini 34 de ani de când activez în calitate de asistentă medicală în sistemul de sănătate. Nici nu-mi vine să cred când au trecut toţi aceşti ani… Mi-am început activitatea în 1979 după ce am absolvit Şcoala de Medicină din Chişinău. Am visat de mic copil să devin lucrător medical, probabil din motivul că am fost prea bolnăvicioasă în anii copilăriei. Or imaginea medicului în halat alb mi s-a întipărit pentru toată viaţă în minte: halatul alb a rămas în memorie ca un simbol sfânt pentru mine, ceva imaculat şi extrem de valoros. De aceea, mi-am urmat visul, mi-am făcut studiile şi mi-am dedicat toată viaţa acestei profesii nobile.

Pavel Borş este unul din puţinii medici moldoveni plecaţi la munci peste hotare care, după 10 ani de „pribegie”, a decis să se întoarcă acasă. Romanul său autobiografic, „Credo”, despre anii petrecuţi în Franţa, lansat recent la Chişinău, a stârnit valuri de admiraţie, lăsând, în acelaşi timp, urme dureroase în sufletele cititorilor. Viaţa într-adevăr bate filmul şi Pavel Borş, eroul zilelor noastre, a încercat să fie regizorul propriului destin. După ce şi-a făcut studiile post-universitare la Paris şi a trecut prin toate treptele şi tipurile de contracte de muncă din sistemul francez medical, după ce a muncit în calitate de chirurg la spitalele din Paris şi Reunion, a decis să revină acasă. Ne-am întâlnit cu domnul doctor la etajul 13 al Spitalului Clinic Republican. Încă nu are un birou al său, aşa că discuţia noastră prinde contur într-o mică sală de conferinţe a secţiei de cardiochirurgie. Discutăm despre motivele plecării şi decizia revenirii, dar şi despre perspectivele sistemului naţional de sănătate.

 

Are 48 de ani, a absolvit cu menţiune Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău şi a muncit peste 20 de ani în sistemul medical din Moldova. Larisa Ursu s-a dedicat meseriei de asistentă medicală, care este una cu tradiţie la ea în familie şi nu s-a gândit vreodată că va pleca de la serviciul ei drag şi va lua calea pribegiei. Era respectată de pacienţii ei din Străşeni, orăşelul ei de baştină şi era mândră de meseria pe care a ales-o. Este plecată de acasă de  7 ani. Are o voce caldă, un zâmbet puţin trist şi ochii încă plini de speranţă. Că într-o zi se va întoarce acasă şi va putea munci la ea în ţară. 

„Sunt în Italia de aproape 13 ani. În ultimii zece ani am lucrat în calitate de anesteziolog în cadrul mai multor centre medicale private şi publice, în departamentele de urgenţă a câtorva spitale din Roma. Anul trecut, am obţinut licenţa de activitate în calitate de medic  de familie pe o perioadă nelimitată. Am parcurs un drum destul de lung şi de anevoios pentru a mă realiza ca profesionist într-o ţară europeană”... Așa începe povestea lui Eduard Gherciu, unul dintre primii medici moldoveni care a reușit să se angajeze peste hotare conform specialității sale.